Este o întrebare dificilă, neplăcută probabil pentru majoritatea creștinilor din ziua de astăzi. Ne-am obișnuit cu lucruri pe care să le putem noi controla și ne deranjează dacă Dumnzeu intervine după planul Lui. Poate considerăm prea mare prețul necesar pentru sfințirea noastră. Poate ne este prea greu să renunțăm la comoditate și ne este mai ușor să acceptăm mediocritatea în toate domeniile, inclusiv în ascultarea noastră de Dumnezeu.

Ce este de făcut? Dacă vrei un punct de vedere explicat mai pe larg citește aici.

Autor:C.H. Spurgeon

A da unui om o inimă nouă şi un duh nou înseamnă lucrarea lui Dumnezeu, şi numai a lui Dumnezeu. Arminianismul cade la pământ când ajungem în acest punct. Nimic altceva nu se potriveşte aici decât acel vechi adevăr numit de oameni Calvinism. ‘Mântuirea este numai a Domnului:’ acest adevăr va rezista testului veacurilor şi nu se va clătina, deoarece este adevărul imuabil al Dumnezeului Celui viu.

Şi, peste tot în procesul mântuirii trebuie să învăţăm acest adevăr, dar în special când ajungem la această specială şi indispensabilă parte a mântuirii, crearea inimii noi în interiorul nostru. Aceea trebuie să fie lucrarea lui Dumnezeu; omul se poate reface singur, dar cum poate omul să-şi dea lui însuşi o inimă nouă? Nu trebuie să accentuez acest subiect, va fi evident într-o clipă, şi anume că prin însăşi natura schimbării, şi termenii în care este menţionată aici, este peste puterile omului. Cum poate omul să pună în sine însuşi o inimă nouă, căci inima, fiind puterea motivatoare a întregii vieţi, trebuie să acţioneze ea însăşi înainte să poată face ceva? Dar cum ar putea eforturile inimii vechi să scoată la iveală o inimă nouă? Vă puteţi imagina măcar pentru o clipă un copac cu măduva putredă, prin propria-i energie vitală, să-şi dea lui însuşi o măduvă nouă, tânără? Nu puteţi să vă închipuiţi un asemenea lucru. Dacă măduva era bună la început, şi defectele erau doar în nişte ramuri ale pomului, îţi poţi imagina că acesta, prin forţa vitală a sevei din măduva lui, ar putea rectifica ce este stricat.

Credinţa vindecă întreaga persoană, trup şi suflet

inima omului, să dăruiască mântuirea şi cere credinţă în El”. Papa Benedict al XVI-lea a comentat relatarea despre două vindecări făcute de către Isus, din Evanghelia după Marcu, proclamată la Liturghia zilei de duminică, 1 iulie 2012. Pontiful a subliniat că “Isus a venit să elibereze fiinţa umană în totalitatea ei”, trup şi suflet. Pontiful a avut apoi un gând pentru cei care ajută bolnavii să îşi ducă crucea, pe care el i-a numit “rezerve de iubire”. În fine, a invitat la a folosi “perioada de odihnă bine meritată” şi ca ocazie pentru mai mare atenţie faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Vă oferim alocuţiunea Papei după traducerea realizată de Radio Vatican.