Ocupând aproape 60,9% din teritoriu, agricultura influenţează puternic mediul înconjurător: apa, aerul şi solul. Obiectivul principal al agriculturii europene este de a asigura autosuficienţa alimentară. Alterarea mediului din cauza activităţilor agricole a fost percepută de foarte mult timp drept preţul plătit pentru creşterea productivităţii.

Astăzi societatea aşteaptă opusul de la agricultură, şi anume: nu numai produse de calitate, dar şi ca acestea să fie obţinute cu conservarea resurselor naturale, a peisa­gisticii şi biodiversităţii, care să contribuie la ocuparea teritoriului şi la asigurarea locurilor de muncă în mediul rural. Aceste aşteptări ale societăţii europene au fost introduse gradual în PAC. Începând cu anul 1975 a fost emisă prima Directivă care introducea apropierea de mediul rural, stoparea exodului tinerilor din sectorul agricol şi mai ales din zonele defavorizate. Astfel, a fost introdusă o indemnizaţie compensatorie pentru zonele cu handicap.

Obiectivele generale ale Strategiei pentru Dezvoltare Durabila a Uniunii Europene:

• Limitarea schimbărilor climatice și a costurilor și efectelor sale negative pentru societate și mediu
• Să ne asigurăm că sistemul nostru de transport satisface nevoile economice, sociale și de mediu ale societătii noastre, minimizând impacturile sale nedorite asupra economiei, societătii și mediului.
• Promovarea modelelor de producție și consum durabile.
• Îmbunătațirea managementului și evitarea supraexploatării resurselor naturale, recunoscând valoarea serviciilor ecosistemelor.
• Promovarea unei bune sănătati publice în mod echitabil și îmbunătățirea protecției împotriva amenințărilor asupra sănătății.
• A crea o societate a includerii sociale prin luarea în considerare a solidarității între și în cadrul generațiilor, a asigura securitatea și a creste calitatea vieții cetățenilor ca o precondiție pentru păstrarea bunăstării individuale.
• A promova activ dezvoltarea durabilă pe scară largă, asigură ca politicile interne și externe ale UE sunt în accord cu dezvoltarea durabilă și angajamentele internaționale ale acesteia. 

Definiții ale dezvoltării durabile:

Conceptul de dezvoltare durabila desemnează totalitatea formelor și metodelor de dezvoltare socio-economică al căror fundament îl reprezintă asigurarea echilibrului între sistemele socio-economice și potențialul natural.

Cea mai cunoscută definiție a dezvoltării durabile este cea dată de Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCEF) în raportul "Viitorul nostru comun", cunoscut și sub numele de "Raportul Bruntland": "dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmarește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitătile generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi". 

“Dezvoltarea durabilă corespunde cerintelor prezentului fără să compromită posibilitățile generațiilor viitoare de a-și satisface propriile necesități ” – Comisia Natiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător și Dezvoltare.

“Durabilitatea se refera la capacitatea unei societăti, ecosistem, sau orice asemenea sistem existent de a functiona continuu intr-un viitor nedefinit fără a ajunge la epuizarea resurselor cheie”- Robert Gilman, Presedinte Institutului Context.